si cum ziceau?...

trebuie sa ridici fruntea, sa mergi mai departe, sa iti traiesti viata din nou...parca asa era toate sfaturile lor dupa o infrangere. dupa ce picai examenul de admitere la facultatea pe care o vroiai cel mai mult, dupa ce pierdeai un proces important si care iti aduce multe prejudicii, dupa ce te-a parasit el...el...cel fara de care nu iti mai vezi viata mergand inainte....
cum poti sa te faci ca totul e la fel? cum poti sa mergi triumfand pe strada stiind ca toate visele s-au naruit si ca ai vrea sa nu fi trait niciodata visul ca va dura toata viata dragostea sau cariera...si mai ales, dupa ce ai avut un accident groaznic, cum poti sa-ti accepti situatia si sa incerci sa te descurci asa,handicapat cum esti?
nu se poate asa dintr-odata. nu poti uita vise si mangaieri, planuri si proiecte. nu le poti da deoparte brusc si plin de speranta. pur si simplu nu se poate.
dar incet, incet, vezi viata si dincolo de toate ce se petrece rau. vezi ca intr-adevar, ei au dreptate. poti trece peste, poti sa-ti faci alte planuri, poti sa iubesti din nou, poti sa simti si sa visezi mai departe.
si mai ales, poti sa traiesti din nou.
un motiv bun sa cunosti lume noua, sa vezi alte parti ale aceleasi probleme, si implicit alte rezolvari. sa iti recapti increderea. dar pentru toate astea, ai nevoie de TIMP. ai nevoie de liniste si intelegere din partea celorlalti.
prin astfel de perioada trec eu. prin perioada reinceperii si a reincrederii. prin PRIMAVARA vietii, sau doar a anului. sa nu credeti ca am patit vreun accident sau m-a parasit vreun iubit la care am tinut ca ochii din cap, pur si simplu am considerat o perioada buna sa incep sa traiesc din nou (urasc iarna,si primele raze mai semete de soare mi-au dat curaj si vise).
pentru a mia oara, bine v-am regasit.

cum sa pacalesti sistemul...ghid in 3 (sau mai multi ) pasi

daca intrebarea este "de ce sa pacalesti sistemul" atunci raspunsul vine usor : "pentru ca si el ne pacaleste". asa ca , daca va ganditi cumva sa incercati sa pacaliti sistemul (ma refer la sistemul numit RomaniaTaraTuturorPosibilitatilor) trebuie sa urmati sau sa alegeti unul din urmatorii pasi:
1.cel mai simplu de realizat.
a.varianta pentru femei (foarte destepte) : se ia o vopsea de par de ultima generatie cu cea mai blonda nuanta posibila, un ruj de calitate si o fusta extra-scurta. se umbla in cluburi cunoscute si frecventate de fotbalisti, politicieni, directori si ministri. se pune in aplicare planul de cucerire si se ajunge in pat cu persoana vizata. de aici vine greul, pentru ca nu trebuie sa fii alungata sau uitata din memoria PERSOANEI importante imediat dupa partida de sex. telefoane , mesaje, rugaminti si pisiceli. in cateva luni ai control deplin asupra bunurilor barbatului si asupra gandurilor lui. in momentul in care ti-a pasat cheile Matizului/Mertanului, te poti lauda ca ai pacalit sistemul. vei avea jobul dorit, fara prea multe diplome si vei cunoaste destule persoane influente.
repet, se aplica doar in cazul femeilor foarte destepte ..:)
b.pentru barbati (foarte tineri): te pui in preajma femeilor foarte influente , care au ajuns la putere datorita planului urmat mai sus. te specializezi in masaj thailandez si in facut cafea foarte buna si te pui la dispozitia doamnei ori de cate ori are nevoie de carat sacose de la cumparaturi sau de spalat Matizul/Mertanul primit cadou de la sotul foarte bogat. in scurt timp, ajungi confidentul dansei si persoana la care poate apela ori de cate ori are nevoie de un umar pe care sa planga. vei obtine o slujba buna, dar nu foarte buna, pentru ca femeile sunt mai precaute si nu vor sa bata la ochi. asta numai in cazul in care esti cu cel putin 10 ani mai tanar ca ea si foarte bun la pat. :P
2.in functie de noroc
adica daca te-ai nascut din mama presedinte si tata director la cea mai in voga firma de cosmetice din tara. sau profesori universitari la cea mai particulara universitate de agronomie si silvicultura din judet.
ai asigurat slujba( fara nicio diploma), masina( fara carnet de conducere) si bani (fara sa stii sa numeri). plus alte mici avantaje si pile.
3.hmm,depinde mai mult de curaj.
te dai nebun. la propriu. faci rost de adeverinta de la medicul psihiatru cel mai bine cotat din oras (si aici trebuie sa pui la bataie banii de gradinita ai copilului si toate resursele pentru noua masina..dar no, merita) si te capeti cu diagnosticul de "incapabil de a trai in societate" (ma rog, putin mai cosmetizat de fiecare medic in parte...adica depinde de scoala urmata).
ce poti face? poti sa omori oameni in liniste, pentru ca n-o sa intri la inchisoare,poti sa jefuiesti toate bancile, cu sau fara rezultate cotabile, poti sa parchezi masina pe locurile de handicapati fara sa te intrebe nimeni de sanatate..poti sa violezi ori de cate ori ai chef de sex si sotul/sotia e ocupat. si multe multe alte chestii (depinde de imaginatie)

asa ca, dragii mei, daca chiar vreti sa pacaliti sistemul, se poate.
astept si sugestiile voastre.
week-end de milioane sa aveti ;)

azi

azi am vazut perne in forma de inimioara si cani cu inimioare. poate canile sunt folositoare cand vrei sa-ti bei ceaiul sau cafeau dimineata (si incerci sa ignori mesajul plin de dragoste...pentru ca le vei folosi si mult timp dupa ce a trecut valentine's si poate chiar si dupa ce te-ai despartit de cel cu care ti-ai petrecut celebra sarbatoare si pentru care ai luat un set de 2 cani..sa aveti amandoi si sa va ganditi unul la celalalt cand va beti licorile ..si as putea continua pana maine sa aberez aici) dar PERNELE? pernele alea rosii, croite dintr-un material extrem de pufos care ...
1.nu te ajuta noaptea sau cand vrei sa dormi, pentru ca sunt extrem de incomode.
2.sunt oribile si daca le asezi pe canapea doar de decor iti vor aduce cel putin 5 comentarii si 8 intrebari referitoare la ocazie, persoana, motivele despartirii sau casatoriei..blabla...
3.in oricare din cele doua situatii s-ar afla, se umplu de praf inutil. pentru ca au un mare secret. se strica la prima spalare in masina ( hehe)
pernele alea ma sperie. si atunci cand am vazut la unul dintre iubitii mei o perna mare, rosie si in forma de inimioara am facut cale intoarsa. si il evit si acum.

azi am asteptat la trecerea de pietoni, sa se faca verde. altii nu au asteptat, fiind drum liber si politia undeva la maxim 15 metri. eu am asteptat frumos sa se schimbe culoarea semaforului. cu ce m-am ales? cu priviri pline de ura din partea celor care au trecut.
traducerea? "de ce n-ai trecut si tu,fraiera ce esti? nu poti sa faci front comun cu noi, restul si sa nu atragi atentia politiei asupra noastra? trebuia tu sa fii singura care asteapta la semafor?"

azi am baut doar o cafea amara si am fumat 3 tigari. zilele ca azi sunt obositoare.

despre criza financiara si alti demoni

suntem in criza.de timp, de bani, de dragoste, de prieteni, de nervi.mai ales in criza de nervi. si peste toate astea, odata cu venirea la conducerea lumii a unui negru, a venit si criza mondiala peste noi.inca nu se simte la romani.inca se aud motoare bezmetice de merţane si bemveuri negre luate de la nemti.inca se sta la coada la intrare la 'banbu' si se vorbeste despre ultima manichiura si ultimul iubit al pamelei sau al lui britney. e bine ca inca nu simtim criza,dar nu stiu cum o sa fie cand o sa incepem sa o simtim. probabil o sa mergem mai mult cu autobuzul, o sa ne facem pachetel cu mancare de acasa in loc sa mancam la Mac sau la KFC, si o sa stam mai mult in casa in loc sa iesim in fiecare seara in clubulet si la baut. sincer cred ca o sa fie mai bine.poate asa invatam sa ne mai temperam, sa nu ne mai dam de-a dura cu fitzele prin oras si o sa ne gandim poate ca intr-o zi o sa avem copii. si ca lumea nu se sfarseste odata cu noi.

e sfarsit de ianuarie. incepe alta luna de-a dreptul fenomenala. slava domnului ca e scurta.si o sa treaca mai repede Valentine's si Dragobetele. sper sa nu aud si sa vad cantecele si inimioare la toate colturile strazii.sper ca criza asta sa loveasca in primul rand in sarbatori. sa dispara fastul si stralucirea gratuita a unor zile de-a dreptul facute degeaba.doar de cheltuit bani.acum sincer, nu cred ca voi, cititorii mei, credeti ca Valentine's sau Dragobete sunt sarbatori minunate. nu stiu de ce, dar vad in ochii vostri (:P) ca le urati la fel de mult ca mine. pentru ca dragostea nu e atat de ieftina si de scurta ca o zi racoroasa de februarie.pentru ca pentru a arata ca iubesti iti trebuie o viata,nu o zi.

dar uite un lucru bun ce se aproprie. Oscarurile. chiar daca de mult a scazut calitatea filmelor de la hollywood, va recomand sa va uitati la filmele nominalizate.cel putin 'the visitor' si 'the curious case of benjamin button' mi-au lasat o impresie buna. si ce poate fi mai placut intr-o seara rece de sambata sau de orice alta zi, decat o cana de ceai cald si un film bun. alaturi de cine vreti.

bine v-am regasit.sa aveti un an plin de provocari.asa incat sfarsitul anului sa va prinda mai intelepti si mai fericiti.

hello moto

totusi traim in romania. asta inseamna ca am multe de spus.
imi cer scuze pentru plecarea lacrimo-tragico-dramatica cu accente de neidoiala si suspiciuni.
o sa revin in curand.
inca mai sunt multe de zis.
asa ca, bine v-am regasit.

ps. ambasadoareo,mereu ai dreptate :P

the end (adica ultimul post)

trebuia sa vina si sfarsitul, pentru ca orice lucru bun sau rau are si un sfarsit.
mi-a parut bine sa va cunosc. mi-a parut bine sa va povestesc din gandurile mele.
va respect comentariile si nemultumirile.
dar asta a fost tot,
noapte buna. sa aveti o viata frumoasa

si pentru ca alaturi de mine e mereu muzica, va postez si o piesa din soundtrackul serialului meu preferat. enjoy

ce inseamna sa iubesti?

ma gandeam sa renunt la blog. prea multe sentimente si lucruri personale. prea multa implicare.
ca si cu jurnalele pe care le scriam cand eram adolescenta: scriam tot ce simteam , tot ce vedeam ..iar cand le reciteam simteam nevoia sa le arunc, sa le dau foc.
dar acum nu vreau decat sa ma descarc. si am nevoie de jurnal.
ma gandeam azi ce inseama sa iubesti. de fapt, am avut o discutie cu o prietena, ce inseama "a iubi". si a trebuit sa raspund sincer.
de doua ori in viata mea am simtit ca iubesc. doi barbati. spun barbati pentru ca au o varsta considerabil mai mare decat a mea. deci ii pot numi barbati, chiar daca raman copii toata viata.
prima data a fost in liceu. un om puternic, cu personalitate, cu inteligenta si cu de toate. era ceea ce credeam eu ca e un barbat adevarat. imi era profesor. si am trecut prin faza de " adolescenta in criza existentiala indragostita de profesorul ei". nu a fost usor, pentru ca nu stiam ce inseamna. nu stiam ce simt, nu stiam ce fac. mi-am dat seama numai la facultate ca l-am iubit. pentru ca am incercat sa il fac mandru de mine. am incercat sa imi dau silinta sa ajung un om mare. si stiu ca si el m-a iubit. asa am aflat din prieteni de-ai lui.
a doua oara cand am iubit a fost mai greu. tot barbat era. tot mare. tot greu.
dar mi-am dat seama ce inseamna sa iubesti. nu sa te gandesti tot timpul la el. nu sa il visezi in fiecare noapte. nu sa ti-l doresti aproape. inseamna sa il faci mandru de tine. sa ii vrei binele. sa ai o stare de liniste cand te gandesti ca el e bine.
asta inseamna pentru mine sa iubesc. sa il fac fericit. chiar daca asta inseamna sa fiu la sute de kilometri departare.
imi cer scuze daca nu m-am exprimat prea coerent. e prea tarziu si e prea mult vin in sange.

tu ce intelegi prin iubire?

Craciun? ce-i ala?

da, sunt in vacanta de Craciun. acasa, cu ai mei, dupa ce nu i-am vazut de 3 luni.
nu, nu simt nicio sarbatoare. ar trebui?
parca anul trecut eram mai entuziasmata, fugeam dupa brad si dupa globuri, repetam colinde si uraturi specifice Moldovei, faceam in fiecare zi vin cu scortisoare si mere coapte.
asta era anul trecut.

anul asta nu e zapada. e o vreme primavaratico-tomnatico cu accente de februarie tarziu. adica umed si caldut.

nu fac brad. pentru ce sa imi umplu camera cu un copac taiat, care mai lasa si multe ace pe jos si incarca inutil. si nu trebuie sa imi pun dulciurile in el, le pot manca si dintr-un cos de paie pus strategic langa calculator.

curatenie.de craciun. in restul timpului stai intr-o dezordine totala. dar de craciun speli geamurile, chiar daca afara sunt -3 grade. aspiri in toata casa, schimbi perdele si asternuturi. normal, daca nu ar fi vreo sarbatoare ce rost ar avea o curatenie generala?

si celebra masa de Craciun, cu o mie de specialitati facute din carne de porc (aveti grija cu dioxina asta) e atat de daunatoare. nu numai datorita grasimilor si exceselor, ci din cauza traditiei. e si cum ai zice ca toba si chisca de porc se mananca numai de craciun. in restul anului e interzisa. ce are daca eu vreau sa mananc o salata de rosii si ton in ziua de 25 decembrie? daca aia imi pica mie bine..

sa nu aud de colinde. mi se par superficiale si prost cantate.
aaaa, si uratori? ieri mergeam pe strada si o gasca mare de uratori a inceput sa ma urmareasca. damn. am fugit ca o apucata. nu stiu ce vroiau ei, dar sigur nu aveau in plan sa imi cante cele mai calde urari de bine.
am imbatranit. sau am devenit indiferenta.

anyway, trebuie sa va urez ceva,nu? asa e traditia.

asa ca , va urez doua saptamani linistite, in familie sau la sky, fara accidente, fara pancreatite acute, pline de daruri si mancaruri bune. distrati-va si odihniti-va.
ne auzim/citim/vedem la anul. numai bine !

good days/ bad days

exista zile bune, cand totul iti merge de minune.
te trezesti usor, cu chef de viata, chiar daca afara sunt -15 grade celsius.
cafeaua iese foarte buna, si iti da o energie deosebita. ultima tigara din pachet (ce noroc) e alaturi de cafea. si uite si o bucatica de ciocolata. mmmmm
sforaitul colegului de camera/apartament ti se pare chiar amuzant si iti aduce in zambet pe buze.
traficul e chiar o proba de echilibru si de calmare. adica, iti testezi limitele bunului simt.
la serviciu/scoala totul ti se pare interesant, ti se pare un lucru bun de invatat, o provocare intelectuala. iar colegii...sunt chiar amabili si simpatici. si te ajuta mereu.
la mall...sau orice alt loc de cheltuit bani. prinzi reduceri..oau , pana la 70%. vanzatoarele sunt amabile, te ajuta cu orice problema ai avea, nu prinzi cozi mari; sau daca sunt cozi, e un prilej excelent sa iti faci noi cunostinte cu aceleasi gusturi ca ale tale.
acasa, totul e asa cum ai lasat de dimineata. fara incendii, inundatii de la vecinul, sau obiecte lipsa.
apa de la dus e chiar calduta. si un pic de aroma de vanilie si poti dormi excelent.

si exista zile groaznice, cand ti-ai dori sa mori decat sa mai traiesti cateva minute de groaza urbana.
ceasul suna teribil. primul impuls: sa il arunci pe geam
cafeaua e groaznica. si damn, e ultima tigara din pachet. cum o sa rezist inca o ora, pana se deschide chioscul de langa spital?
traficul.. great, iar o sa intarzii. si ieri am intarziat, dar sefu era in toane bune. azi nu cred ca il mai prind asa.
ajungi la locul de munca, unde totul ti se pare un chin. ai atatea de facut/ascultat/invatat. si te apuca cea mai draga migrena. pur si simplu de innebunit.
magazin? iar nimeresc vanzatoarea aia ciufuta. iar nu are rest sa imi dea si imi da o cutie de chibrituri ( nu stie ca vreau sa ma las de fumat? ce naiba ). si e coada. grozaaav!! o sa imi petrec urmatorii 5 ani, stand la coada pentru a plati afurisita asta de paine, care nici nu e coapta cum imi place mie.
si ajungi acasa. apa calda nu mai e. colegul de camera/apartament iti zice ce zi frumoasa a avut, si ce minunat s-a simtit azi si ce tip/tipa interesant/a a cunoscut. si iti vine sa il/o arunci pe geam.

si te pui in pat.incerci sa uiti ziua ce ai avut-o sau sa o memorezi. au fost momente frumoase si momente groaznice. oare maine ce zi va fi?

sa plec sau sa nu plec? asta-i intrebarea

internetul, poarta catre lume. iti deschide usi, iti inchide vise , te leaga de un ecran.
mi s-a propus sa invat limba germana si sa plec sa lucrez ca medic rezident in Germania,pe specialitatea pe care o vrea eu, neuro. pe persoana respectiva am cunoscut-o pe net, de asta am si inceput articolul cu un elogiu adresat internetului.
sa zicem ca ar fi o idee buna. 6000 de euro, salariul minim pentru un rezident, sansa de a lucra intr-o clinica cu aparate de ultima generatie, cu usi care se inchid bine si saloane in care nu miroase a oameni nespalati. si poate asistente care nu au mai multa autoritate decat rezidentii insisi.
tema de gandire pentru acasa. asta inseamna ca in urmatorii 3 ani ar trebui sa invat limba germana intensiv, ar trebui sa nu-mi fac planuri de maritis sau de cumparat vreo locuinta prin Cluj. deja prea multe necunoscute care intra in ecuatie. bineinteles ca zicala "nu stii ce-ti aduce anul" nu se prea poate potrivi aici. adica daca nu invat limba, nu vad nicio sansa sa plec acolo. aici nu mai tine de noroc, tine doar de mine.

mai bine sa nu ma gandesc. e atat de aiurea si de greu sa incerci sa-ti faci planurile pentru viitor, sau sa te vezi undeva. e impotriva naturii. de ce sa imi cladesc eu viitorul? cum a ramas cu destinul, cu drumul meu in viata ales deja de cineva de sus?
e un sentiment ciudat sa stii ca, de fapt, viitorul e in mainile tale. ca nu ti-l face nimeni, numai TU.
si ca sa inchei cu un citat din proful meu preferat , "daca tu vrei ceva, lupta pana la moarte ca sa reusesti" . asta o zis Florian, proful de neurochirurgie.

si tot nu mi-am raspuns la intrebarea din titlu. mai am de gandit.